Intemeietorii astrologiei sunt dintre cei mai simpli oameni care prin obsesia sau dorinta lor de intelegere au reusit sa aduca mai aproape tot ceea ce inseamna stele si destin. Astrologia este printre cele mai vechi si oculte stiinte pe care oamenii le-a abordat si aprofundat ulterior, fascinati fiind de discursul astrelor, iar intemeietorul astrologiei se considera a fi personajul biblic Ham, informatie care cu timpul a devenit chiar o legenda daca tinem seama de faptul ca acesta a fost fiul lui Noe, salvatorul vietii pe pamant.
Aceasta stiinta are ca punct de interes primar descifrarea si chiar si prezicerea destinelor oamenilor, fie in mod colectiv, fie in mod individual, desi atunci cand vorbim despre preziceri colective, acestea ne pot deazmagi de cele mai multe ori. Motivele sunt simple: nu sunt luate in calcul caracteristicile sau trasaturile definitorii ale fiecarei persoane in parte cum ar fi spatiul de provenienta, mediul in care s-a dezvoltat, factorii familiali, sociali, economici, preferinte individuale si altele.
Toate aceste preziceri se fac insa in functie de pozitia planetelor, a Soarelui si a Lunii, iar studiile nu sunt deloc usoare, avand in vedere ca trebuie sa se tina seama si de miscare acestora. O prezicere corecta, care in cele din urma sa devina reala, se va face doar unei persoane, tinand seama de tot ceea ce inseamna mediul sau inconjurator.
Desi ni se poate parea pura fictiune, zilnic ne lasam condusi de spusele de la horoscop, indiferent ca ne dezamagesc sau ne entuziasmeaza, dar in acest sens conceptiile sunt total eronate, daca tinem seama ca acelea sunt doar lucruri spuse pentru o mare parte a reprezentantilor fiecarei zodii in parte. Astrologia se pare insa ca are o varsta milenara, motiv pantru care merita chiar si respectul celor mai sceptici, indiferent ca ii deranjeaza prezenta acesteia ca si stiinta si se pare ca ea dateaza chiar din vremurile necunoscute in care lumea a luat fiinta si forma ca ceea ce in prezent putem vedea in jurul nostru sau chiar mai departe.
Chiar daca intemetorul astrologiei se spune ca ar fi fost Ham, oamenii, in momentul in care au trecut de la fiinte cu porniri animalice, la fiinte oarecum cerebrale, au inceput sa mediteze la tot ceea ce se intampla in jurul lor si nu in ultimul rand la rostul pe care il aveau sau il vor fi avut in viata, ori mai bine in spus in lume, in univers, oricat de lunga sau de scurta ar fi fost acea viata sau oricat de vast ori de inchis ar fi fost universul si spatiul. Astfel putem afima cu tarie ca aparitia omului si a civilizatiei implicit se identifica in mod cert si cu aparitia primilor astrologi si a astrologiei ca si stiinta.
Totodata acestea au fost direct proportionale cu dezvoltarea cultelor filosofico – religioase si cu analizarea astrelor, si evident cu influenta pe care o pot sau nu avea asupra destinelor individuale umane.
Se spune ca astrologia a aparut din singuratate, din nevoia oamenilor de a face ceva in momentul in care erau obligati sa petreaca mult timp sub cerul liber, in timpul noptilor, pe camp sau din pura placere si contemplatie fata de astrele ceresti. Odata cu nevoile sau placerile repetate, oamenii si-au dat seama ca in tot ceea ce ei privesc exista o oarecare ordine si desigur si un ritm constant, pe care cu o foarte mare rapiditate, au reusit sa le transforme in principii si in legi fixe.
Observand ca astrele se misca in mod regulat si ca au o foarte mare legatura cu ceea ce se intampla pe pamant, informatiile au fost imbogatite cu timpul, punandu-se astfel bazele unei stiinte oculte care nu in ultimul rand se naste dintr-o nemaipomenita intuitie, pe care cu siguranta nu toti pasionatii o poseda.
In Mesopotamia se spune ca s-ar fi nascut cu adevarat astrologia, mai exact intre Tibru si Eufrat, chiar cu trei milenii inainte de nasterea lui Iisus Hristos, sub egida lui Shamash, supranumit zeul Soare. In intarirea acestor afirmatii vin cele 70 de table care au ajuns chiar si pana la noi, deci intemeietorii astrologiei au lasat mai ales cele 50 de tablite, care sunt foarte cunoscute ca fiind cele ce arata cum se misca luna si soarele pe bolta cereasca, ei fiind principalele astre care influenteaza destinul uman.
Astfel observand zilnic, periodic astrele, marii savanti din Ninive, Ur, Mari sau Babilon, au pus bazele unui calendar foarte cunoscut, care avea astfel: o ora de 120 de minute, o zi de 12 ore, o luna de 30 de zile si finalmente un an de 12 luni. Lucrurile stau putin dferit in ziua de astazi, desi calculele duc la acelasi rezultat. Vechii astrologi priveau cerul ca fiind o oglinda a pamantului (de unde si teoria cu universuri paralele) si astfel ei reuseau sa prevada evenimentele dezastruoase sau prolifice ce aveau sa vina asupra marilor regate. Important de retinut este ca marii conducatori chiar isi dictau viata in funcie de aceste preziceri care trebuiau raportate periodic la curtea imparatului sau a regelui.
Se spune ca si printul de origine babiloniana, pe numele sau Belus sau Belibni, le spunea copiilor sai tot timpul ca le-a citit destinele, atat lor cat si copiilor lor, in registrele pe care le primea. Chiar si in tara magilor, in Chaldeea, existau foarte multe turnuri de observare, care urmareau miscarile astrilor, acestea fiind construite din lemn, asemenea unei piramide formata in trepte, numite zigurate iar pe platforma lor era construit un templu. Unul dintre acestea era inchinat Taurului sacru si se afla in Nannar, taurul fiind considerat un stramos sfant al boului dobandit de la egipteni, care deriva din Hathor, fiind personificat prin acesta, dar si al vacii din India, considerata de asemenea sfanta.
In toate aceste tari – India, Egipt, Nannar, astrologia a capatat sensuri foarte armonioase si a cunoscut dezvoltari nemaipomenite. In tinutul magilor, foarte importante erau Soarele si Luna, acestia fiind considerati guvernatorii zilei (Shamash) respectiv ai noptii (Sin). Langa aceste corpuri ceresti de o deosebita importanta se aflau si alte planete precum: Mercur, Marte, Venus, Saturn, Jupiter, iar fiecare divinitate care era aleasa ca reprezentanta acestor planete avea anumite trasaturi si caracteristici prin care se definea. Mercur era numit si Nebo, Marte era Nergal, Venus era Ishatar, Saturn era Nnib si in cele din urma Jupiter era Marduk.
Astrologia inteleasa ca un discurs al astrelor provine din cuvintele grecesti „astro” si „logos”, care tradus grosso modo ar insemna „limbajul astrelor”, a devenit din cele mai vechi timpuri, asa cum am precizat, una dintre cele mai cunoscute stiinte, dar si una dintre cele mai practicate de cele mai multe popoare. Aceasta stiinta a strabatut granitele de pretutindeni, de la Amazonia pana in Groenlanda, de la marea China pana in Europa noastra, de pe teritoriul Oceaniei pana pe continentul African, fiind o preocupare continua, care a dus la realizarea unor adevarate sisteme complexe imaginare in jurul Soarelui, a Lunii si a intregilor constelatii.
Toate aceste sisteme spun adesea mult mai multe decat ar putea spune istoria, mitologia sau obiceiurile fiecarui popor in parte. Totodata astrologia chineza, tibetana sau indiana se pare ca permite si schimbarea destinelor si desigur alegerea reincarnarii.
