Galileo Galilei folosind un instrument slab ca și funcționalitate a consemnat existența planetei Saturn, a șasea planetă de la Soare, printr-o anagramă pe care a publicat-o într-o lucrare a sa: “SMAISMR MILME POETĂLEVI MIBUNE NUGTT AVIRAS”.
Însă nimeni nu a reușit să rezolve anagrama, așa că tot Galileo Galilei, la cererea împăratului Rudolf II, a oferit soluția: “Altissimum planetam tergeminum observavi”, adică “Am observat că planeta cea mai înaltă este un tricorp”. Așadar, Galileo Galilei a interpretat inelele pe care Saturn le prezintă de jur împrejurul său ca trei astrii.
Ideea sa a continuat să existe până în 1657, când Christiaan Huygens, construind un instrument relativ puternic, a pus Saturn pe harta astronomică ca a șasea planetă de la Soare, descriindu-l cu un inel diafan de jur împrejurul său.
Însă abia după 1895, din aproape în aproape, Saturn și-a conturat adevărata formă. Saturn, a șasea planetă de la Soare, își are denumirea după zeul roman Saturnus, analogul lui Kronos (în mitologia greacă). Simbolistica planetei fiind inspirată de coasa zeului grec. În sistemul nostru solar, Saturn reprezintă a șasea planetă de la Soare, fiind clasificată ca planetă exterioară sau gigant gazos.
De-a lungul timpului, Saturn a captivat imaginația oamenilor datorită inelelor sale caracteristice și a poziției sale în sistemul solar. În ciuda faptului că este adesea vizibil cu ochiul liber, multe dintre secretele sale rămân încă neexplorate.
Astrologii atribuie o importanță deosebită acestei planete, considerând-o a avea un impact profund asupra destinului individual și colectiv. Pentru cei pasionați de astrologie, impactul și interpretarea Saturnului sunt deosebit de fascinante. Dacă ești interesat să afli mai multe despre latura astrologică a planetei Saturn, te îndemn să explorezi secretele planetei Saturn.
Dimensiunile sale sunt mai mici decât cele ale planetei Jupiter, fapt care face ca Saturn să fie a doua planetă ca dimensiune în sistemul nostru solar. Datorită compoziției sale asemănătoare planetei Jupiter, Saturn este în permanență comparat cu acesta, purtând chiar denumirea de corp jovian, ceea ce înseamnă planetă asemănătoare cu Jupiter. Forma planetei se datorează atât densității mici (Saturn este singura planetă din sistemul nostru solar care are densitatea inferioară densității apei) cât și stării fluide.
Astfel, a șasea planetă de la Soare este un sferoid aplatizat la poli și bombat la ecuator. Viteza sa de rotație este mare, asemănându-se cu planetele din categoria sa, ea fiind de 10 ore și 14 minute la ecuator, respectiv 10 ore și 39 de minute la poli. A șasea planetă de la Soare este înconjurată de un sistem de inele, care au în compoziția lor particule de gheață și mici deșeuri de praf și rocă.
Particulele au dimensiuni ce variază de la microni la metri. Inelele lui Saturn au fost explorate de sonda Cassini, care a oferit detalii incredibile despre compoziția lor. Deși par a fi formațiuni tinere, s-a constatat că particulele ce intră în constituția lor ar putea fi mai vechi decât sistemul solar.
În momentul de față se consideră că inelele lui Saturn au o vechime de 100 de milioane de ani și au fost generate de o cometă uriașă sau o lună ce a pătruns în atmosfera planetei. Saturn are 61 de sateliți, printre care menționăm: Mimas, Enceladus, Tethys, Dione, Rhea, Titan și Iapetus. Cel mai mare satelit al său poartă numele de Titan.
Titan este al doilea satelit ca mărime din sistemul nostru solar, fiind surclasat de Ganymede, satelitul lui Jupiter. Ca și compoziție, Saturn are un miez intern de piatră și gheață (asemănător Pământului, însă mai dens), înconjurat de hidrogen metalic dispus într-un strat gros, urmat de un strat de hidrogen lichid și heliu. Stratul exterior situat la 1000 km distanță este constituit din atmosfera gazoasă.
Chiar dacă miezul său este alcătuit din piatră și gheață, el este fierbinte, atingând temperaturi de 11.700 de grade Celsius, radiind o energie de 2.5 ori mai mare decât cea pe care o primește de la Soare. De ce miezul lui Saturn este cald nu se știe încă foarte bine, însă se presupune că picăturile de heliu din interiorul planetei sunt responsabile, ele generând căldura prin frecare în timp ce cad prin hidrogenul mai ușor.
Atmosfera de pe Saturn, deși este blândă, nu este compatibilă cu viața. Vânturile de aici ating valori de 1800 km/h, depășindu-le chiar și pe cele de pe Jupiter. S-a constatat o ciclicitate a evenimentelor atmosferice. În ciuda atmosferei calme, la fiecare 30 de ani, pe Saturn se observă furtuni puternice, descrise de Hubble Space Telescope în 1990 ca puncte albe constituite de nori enormi.
Urmând ciclicitatea din aproape în aproape, următoarea furtună de pe Saturn ar trebui să se înregistreze în anul 2020. Câmpul său magnetic este intermediar, având o valoare între magnetismul Pământului și câmpul puternic de pe Jupiter. Un alt fenomen unic în sistemul nostru solar, prezent pe Saturn, este reprezentat de vortexurile polare cu temperatură destul de ridicată; acestea au fost observate de astronomi cu ajutorul imaginilor în infraroșu.
În ceea ce privește straturile atmosferice, s-au observat: primul strat de 10 km, cu o temperatură de -23 de grade Celsius, format din particule de apă și gheață; al doilea strat de 50 km, cu o temperatură de -93 de grade Celsius, este format din hidrosulfit de amoniu; al treilea strat de 8 km, cu o temperatură de -153 de grade Celsius, este format din nori de amoniac; ultimul strat, care se extinde pe o distanță între 200 și 270 km, este format din hidrogen și heliu.
Cele mai recente imagini trimise de sonda Cassini cu a șasea planetă de la Soare arată o lumină de un albastru deschis situată în emisfera nordică. Această imagine nu poate fi vizualizată de pe Pământ, deoarece inelele planetei ne blochează vederea. Se consideră că această lumină este datorată distribuției razelor solare.
