Această sărbătoare are o semnificație creștină importantă și în plus, este cunoscută în țara noastră pentru câteva tradiții și superstiții românești, care însă nu sunt aprobate de biserică. Unele dintre ele s-au pierdut, altele se mai păstrează și în zilele noastre.
Obiceiuri, superstiții și tradiții românești pentru ajunul, noaptea sau ziua de Sfântul Andrei, a căror vechime nu este cunoscută cu exactitate:
- În ajunul acestei sărbători, gospodarii leagă obiectele tăioase cu sfoară și astfel își protejează animalele de fiarele pădurii
- În această zi, dacă cerul este senin atunci iarna va fi blândă, iar dacă este înnourat, atunci iarna va fi aprigă
- Femeile au obiceiul să-și întoarcă toate oalele cu gura în jos pentru a-și proteja gospodăriile împotriva strigoilor
- Oamenii ung geamurile și ușile casei cu usturoi pentru a se apăra de duhuri rele
- În unele gospodării, oamenii pun grâu la încolțit, astfel ei află dacă vor avea o recoltă bogată în anul următor și dacă vor avea parte de prosperitate în familie; grâul încolțit simbolizează bogăție, belșug, recoltă mare, prosperitate
- Fetele pun busuioc sub pernă ca să-și afle ursitul
- Flăcăii fură porci din gospodăriile unde sunt fete de măritat
- În unele regiuni ale țării, copiii culeg crenguțe de cireș, vișin, măr pentru a le pune în apă; le țin astfel până în ziua de Sfântul Vasile, pentru a vedea dacă acestea înmuguresc sau se usucă
- În această zi se face mâncare de post, mai ales că sărbătoarea se află în perioada Postului Nașterii Domnului; dacă sărbătoarea este în zile – de marți, joi, sâmbătă, duminică – atunci poate fi dezlegare la pește.
Separarea dintre interpretarea culturală, populară și explicația creștin ortodoxă a Sărbătorii Sfântul Andrei, din 30 noiembrie
În Biserica Creștin-Ortodoxă, Apostolul Andrei este considerat „Cel Întâi Chemat” – prima persoană care a crezut în Hristos, care a răspuns chemării Mântuitorului lumii la apostolat. În ortodoxie, Apostolul Andrei a fost un adevărat apostol al smereniei.
După cum menționează scripturile bisericești, Apostolul Andrei este cel care ne-a încreștinat. În Evanghelia după Ioan, aflăm despre acesta faptul că „el vine la Hristos, devine primul Său ucenic”, trecând de la statutul de ucenic al lui Ioan Botezătorul, iar apoi Domnul îl cheamă împreună cu fratele său – apostolul Petru. Și totuși apostolul Petru este mereu în prim-plan. Domnul se suie pe Muntele Tabor, luându-i cu Sine pe Ioan, Petru și Iacov, dar nu-l ia și pe Andrei. Dar vedem că Apostolul Andrei nu se îndepărtează de Hristos. El nu-l trădează precum Iuda. Prin smerenia sa, el nu a fost supus acelei ambiții mândre a Apostului Petru, care s-a lepădat de Domnul de trei ori înainte de răstignirea Sa.
Dacă ne uităm la Apostolul Andrei, învățam imediat o lecție de viață. Nu ar trebui să tindem spre mândrie, nu ar trebui să ne străduim să ne impunem, ci mai degrabă să slujim oamenilor și să-L slujim pe Dumnezeu. Dacă ne amintim textul Evangheliei, Apostolul Andrei a fost chiar ucenicul lui Hristos, care i-a adus pentru prima dată pe greci la El. Aici nu este de fapt vorba despre greci, ci mai exact de neamuri, adică de acei oameni care deja, în inimile lor, tânjeau să-l cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat. Tocmai de aceea a fost trimis Apostolul Andrei să predice în cele mai aspre ținuturi nordice. Desigur, el a predicat la fel ca ceilalți apostoli, în interiorul granițelor Imperiului roman. Și printre altele, l-a hirotonit pe Apostolul Stahie, în Bizanț, care a devenit sfânt.
Apostolul Andrei nu s-a oprit aici, el a văzut întotdeauna că Învățătorul său, Hristos a făcut mai mult decât ucenicii Săi. Că Domnul îi trimite pe apostoli să predice doi câte doi în cetăți, în timp ce El Însuși merge singur să predice. Că Domnul îi cheamă pe apostoli să fie veghetori pentru a nu-L abandona, în timp ce El Însuși merge spre o moarte sacrificială pe cruce. El și-a tratat proprii ucenici exact în același fel. El numea un apostol sau altul dintre cei șaptezeci și îi poruncea să predice într-o regiune mai civilizată, în timp ce El însuși mergea în ținuturi mult mai aspre.
Conform tradiției, care nu este confirmată de textul Evangheliei, dar are unele rădăcini pioase, Apostolul Andrei a predicat pe țărmurile Mării Negre, în ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră, dar și pe țărmurile sale nordice. În Dobrogea se află și Pârâul Sfântului Andrei și Peștera Sfântului Andrei și de aici se spune că ar fi avut o legătură cu strămoșii noștri. El este socotit că ar fi „Întruchiparea marelui lup” și „Protectorul neamului românesc”. De aceea mulți creștini din țară i se închină în această zi – de 30 noiembrie – rostind rugăciuni.
Și există chiar și legende medievale despre cum Apostolul Andrei a venit pe pământurile Novgorodului și s-a scăldat într-o banya (care era un tip de saună tradițională). Nu există însă nicio dovadă că exact așa s-a întâmplat. Dacă ne amintim de soarta apostolică, tocmai Apostolul Andrei a dus vestea bună pe aceste ținuturi. Dacă a ajuns sau nu la o anumită graniță nu este atât de important. Domnul le-a spus totuși apostolilor: „Duceți-vă și propovăduiți până la marginile pământului”. Dacă apostolul Andrei a predicat prin ucenicii săi în anumite țări, atunci acela este mesajul său. Și mesajul oricărui apostol este mesajul lui Hristos Însuși. Și mesajul oricărui creștin care arată prin viața sa că Hristos este adevăratul Dumnezeu este, de asemenea, o predică evanghelică. Ne uităm la Apostolul Andrei, la smerenia lui, la faptul că pare să rămână mereu în umbra marelui său frate, Apostolul Petru, și noi, urmându-l, ne gândim și noi: Este nevoie să ne înălțăm? Vom fi noi în stare, asemenea Apostolului Petru, să îndurăm ispita și, după ce am căzut de la Hristos, să nu ne spânzurăm ca Iuda, ci să ne întoarcem la Domnul și să înviem? Sau poate ar trebui să ne evaluăm cu sobrietate puterile, să ne rugăm Apostolului Andrei și să-i slujim Domnului cu smerenie, având grijă de aproapele nostru, iar Domnul ne va răsplăti și poate că numele nostru va străluci în ceruri, așa cum a strălucit numele primului ucenic al lui Hristos.
În concluzie, aș dori să-i felicit pe toți cei care își sărbătoresc ziua onomastică pe data de 30 noiembrie, pe cei apropiați cât și pe preoți cu ocazia acestei minunate sărbători. În ziua sfântului lor protector, cei cu numele de Andrei, Andrea, Adrian, Adriana să aibă parte de multă sănătate și să urmeze exemplul de credință al marelui sfânt.
