Lăsatul secului de Crăciun: ce obiceiuri au românii înainte de post

Postul este „un obicei străvechi al omenirii, rânduit în rai”, spunea Sfântul Vasile cel Mare. Biserica Ortodoxă a explicat, de-a lungul timpului, valoarea supremă a postului pentru viața spirituală a oricărui om și pentru mântuirea sa. În data de 14 noiembrie este confirmat în Calendar începerea „Lăsatului Secului pentru Postul Nașterii Domnului„. De asemenea, la această dată sunt cinstiți:

• Sfinții Palamiți
• Sfântul Apostol Filip, ucenicul devotat al lui Hristos și unul dintre cei 12 Apostoli
• Ier. Grigorie Palama, arhiep. Tesalonicului.

Numele de „Filip” înseamnă în limba greacă „prietenul cailor”. Filip era un ucenic pios al lui Ioan Botezătorul care a fost inclus în grupul mucenicilor lui Hristos, de Petru și Andrei. Cei doi frați i-au vorbit lui Filip despre Iisus și astfel el a fost convins de aceștia să-L urmeze pe Iisus și chiar a făcut asta cu mult entuziasm. Filip se distingea prin sinceritatea sa și bucuria de a urma lucrarea Învățătorului său divin. El era un om sobru, rezervat și amabil. La Cina Cea de Taină, el a îndrăznit să-L întrebe pe Hristos: „Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns”, iar El i-a răspuns: „De atâta timp sunt cu voi și nu Mă cunoști, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: «Arată-ne pe Tatăl?»… Crede-Mi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine” (Ioan 14:8-11).

În această zi, de „Lăsatul Secului„ se poate mânca de dulce. Acum credincioșii spun rugăciuni. Una dintre acestea este următoarea:

„Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Lăsatul Secului

Pe lângă postul alimentar, suntem îndemnați în această perioadă să facem fapte bune, să nu judecăm aproapele, să ne rugăm mai mult, să lăsăm deoparte preocupările noastre lumești și să ne întoarcem către Dumnezeu.

„Lăsatul Secului” este o zi de sărbătoare, are cruce albastră în Calendar; în anumite regiuni din țara noastră, în această zi se practică diferite tradiții și obiceiuri, precum:

• În Ardeal, gospodinele gătesc turte din mălai pentru a le da de pomană la săraci, de sufletul celor decedați
• Cei care locuiesc în mediul rural taie usturoi și ung cu el porțile, ferestrele, ușile, zăvoarele, hornurile și alte construcții din gospodărie, pentru a alunga strigoii sau spiritele rele și a proteja animalele domestice
• Oamenii alungă animalele sălbatice și spiritele rele și cu zgomote și împușcături sau cu petarde
• Nașii primesc de la fini un coș cu o sticlă de vin, un colac mare, o turtă cu foi și o găină friptă; acum finii obișnuiesc să-și ceară iertare de la nași dacă le-au greșit în cursul anului
• În această zi se mănâncă legume, fructe, semințe, struguri, stafide pentru a avea spor în casă și creștere pe plan spiritual
• În anumite zone, oamenii gătesc o găină de lăsatul secului și se uită la pieptul ei, obicei care ar putea prevesti vremea; dacă acesta este gras, atunci înseamnă că iarna va fi aprigă, dacă pieptul găinii este fără grăsime, atunci iarna va fi ușoară iar vara rodnică
• În Covasna, oamenii aprind focuri purificatoare pe deal, seara, pentru a alunga spiritele rele
• În Muntenia, femeile măritate gătesc plăcinte cu brânză de vaci și stafide pentru a le da de pomană soacrelor; acest obicei se face pentru ca ele să trăiască în armonie în familie, pe perioada postului
• Oamenii pregătesc „masa împăcării” cu cei din familie; ei se adună în jurul mesei (mănâncă și lapte, brânză, ouă) și își cer iertare între ei, își iartă greșelile și astfel, rămân împăcați în perioada postului
• Unii consideră că farfuriile și tacâmurile trebuie orientate spre răsărit pentru a avea spor în casă
• Pe masa de Lăsatul Secului va sta o icoană ca obiect sacru
• Fața de masă trebuie să fie albă pentru că ea simbolizează puritatea și pregătește pe credincioși pentru această sărbătoare – de venire pe lume a Mântuitorul Iisus
• Conform tradiției, în mijlocul mesei la care vin toți cei din familie, se pune un platou cu pâine și sare
• Femeile gătesc plăcinte cu brânză dulce ori sărată pentru această zi înainte de post și plăcinte cu mere, gutui sau dovleac pentru perioada de post
• În Bucovina există o tradiție denumită „polocania„ sau „spolocania„ care înseamnă „a curăța” în prima zi de post mare; acum gospodinele trebuie să spele toate vasele de gătit mâncarea de dulce și să le depoziteze în podul casei, să le pună cu gura în jos pentru ca să fie protejate de spiritele rele, iar apoi să coboare din pod acele vase în care vor găti fără carne, pentru săptămânile cât ține postul
• Resturile de la masă, de la mâncarea de dulce, se taie mărunt și se aruncă spre cer, pentru a fi mâncate de păsări, iar ele, în semn de apreciere, nu vor strica recolta din anul următor
• De asemenea, în Bucovina oamenii nu muncesc cu o zi înainte de începutul Postului Crăciunului pentru a nu atrage ghinionul sau energiile negative asupra lor.

Postul Nașterii Domnului – un post ușor și frumos, cu multe dezlegări la pește, ulei și vin

În data de 15 noiembrie începe Postul Nașterii Domnului, de 40 de zile, care este considerat un post al bucuriei. În această perioadă, credincioșii au 14 zile în care este dezlegare la pește, deci cam de 3 ori pe săptămână ei pot consuma pește (în zile de luni, marți, joi, sâmbătă, duminică). Asta înseamnă că este un post mai ușor decât altele din an. În zilele de sâmbătă și duminică din post, credincioșii au dezlegare doar la ulei și vin. În zilele de luni, miercuri și vineri ei vor face mâncare de post fără vin și ulei. Ultimele două săptămâni din post sunt perioade puțin mai aspre.

Desigur acest post este ținut doar de cine vrea. Dumnezeu a lăsat libertatea să alegem, dacă să postim sau nu. Totuși, acest post merită ținut pentru că face foarte bine și organismului. Prin post se obțin mari avantaje:

• Trupul devine mai sănătos pentru că se reduce din carne și se renunță la mâncărurile mai grele, se consumă doar pește în anumite zile
• Ficatul se curăță și se detoxifică
• Se ușurează organismul
• Se limpezește mintea
• Chiar și cei bolnavi se vor simți mai bine.

Smerenia (să cobori cu picioarele pe pământ, să nu fii mândru, să nu crezi că doar tu contezi și alții deloc) este postul sufletului, iar mâncarea (din cartofi, legume) este postul trupului. Foamea nu este decât un simptom, o mică suferință. Conform preoților, când trupul este în suferință, spiritul este într-o mică creștere, și invers, când trupul este în confort, spiritul este în descreștere.

Postirea ne disciplinează, ne antrenează voința și ne orientează spre spovedanie și împărtășire (dată de preot). Este important să ne împărtășim măcar o dată în acest post, dar este foarte bine și la început și la final. Ideal ar fi să ne împărtășim în fiecare duminică. Ideea este să trăim fiecare săptămână în așteptarea zilei de duminică pentru a ne împărtăși, astfel postul devine o sărbătoare.

Postul nu ține o săptămână la început și una la final, el se ține complet. El este un dar pe care noi i-L facem lui Dumnezeu.

Cei care se intreabă dacă putem face vreo excepție, respectiv să mâncăm de dulce, carne de 1 decembrie (când se consumă mâncarea tradițională fasole cu cârnați), răspunsul este Nu. Câștigul postului este pe măsura seriozității în care este ținut.

În acest post avem ocazia să scăpăm de păcate, judecăți, mizerii, să ne spovedim la duhovnic, să mergem mai des la biserică, să aprindem câte o lumânare pentru cei morți. Toate acestea se adună pentru veșnicie; contează toate faptele bune, toată rugăciunea, toate vorbele bune, toată milostenia. Zilnic trebuie să facem câte o faptă bună, ca să avem cu ce ne duce la Dumnezeu în veșnicie.

Postul se termină în data de 24 decembrie când este Ajunul Crăciunului; și în această zi se postește, până la 16:00. Prin post ne pregătim pentru Nașterea lui Hristos.

Domnul Dumnezeu să ne ierte și să ne hrănească pe toți cu bunătatea sa.