Astrologia în Europa și la romani este de asemenea destul de veche, chiar se spune că niște vânători de comori au descoperit în munții din estul Germaniei, Kyffhauser, un adevărat tezaur arheologic, care pe lângă o serie de bogății cuprindea și un disc cu diametrul de 38 de centimetri, ce cântărea peste 2 kilograme.
Acesta avea reprezentat pe el Soarele și o serie de planete, deci boltă cerească. Tezaurul a fost găsit cu aproximativ 3.000 de ani înaintea erei noastre, fapt care a arătat că europenii au intrat și ei în tainele astrologiei de ceva vreme și nu sunt tocmai novici în acest teritoriu vast.
Primii astrologi în Europa au fost druizii, așa numiții preoți ai celticilor, ei fiind în cele din urmă și înțelepții care au dominat Europa. În rândul acestora se aflau atât filosofi, preoți, înțelepți, medici, farmaciști, naturiști, teologi, ei fiind creatorii conceptului de masă rotundă, care îi cuprindeau și pe regele Arthur a cărui număr de cavaleri era egal cu numărul lunilor din an.
Masa rotundă simboliza boltă cerească, iar căutarea Graalului însemna cunoașterea, setea de știință.
Cei mai importanți astrologi români erau Maxilius și Filicus Maternus, iar în Bizanț se spunea că astrologul Leotius a lăsat toată averea sa doar băieților, deoarece singurei sale fiice, destinul îi prevedea multă bogăție (fiica lui s-a plâns astfel împăratului căruia i s-a făcut milă de ea, îndrăgostindu-se în cele din urmă și a luat-o de soție, făcând-o împărăteasă, iar în cele din urmă s-au împlinit prezicerile tatălui său).
Atunci când ne referim la întemeietorii astrologiei sau la cei care au abordat pentru prima dată această știință ocultă ar trebui să facem înainte de toate referire la istoria și miturile fiecărui popor în parte și în cele din urmă să trăsăm coordonate către inițiatori. Dar după cum bine am văzut, primii care au abordat această știință ocultă au fost nimeni alții decât cei din Orient, care se pare că au și cele mai fine abordări și cele mai universale explicații.
În astrologia europeană, primii astrologi au fost considerați a fi druizii, deci preoții celticilor, ei fiind în cele din urmă și înțelepții dominanți ai continentului. Acești autori ai mitului sau legendei cavalerului Arthur erau de părere că Sfântul Graal reprezintă cunoașterea absolută, nimic mai adevărat dacă ținem seama de faptul că din El s-a băut la Sfânta Masă, fiind simbolul totului unitar, al unirii dintre sacru și profan, al binelui cu răul.
În orice caz, astrologia europeană se pare că pornește de la acel disc găsit, pe care erau simbolizate planetele, Luna ca stăpân absolut al timpului, deci iată o nouă conotație față de simbolurile date de astrologia aztecă ori de cea chineză sau indiană. Pietrele ce au fost ridicate, precum și sanctuarele construite de tip megalitic din epoca preistoriei, le serveau marilor astrologi ca reguli cu ajutorul cărora puteau calcula echinocțiile și solstițiile, evident etalonul lor fiind Luna.
Imediat după ce a avut loc formarea imperiului macedonean, s-a răspândit și astrologia europeană pe tot continentul. Ptolemeu, un geograf și astrolog grec, a prezentat în Centilogul sau, cele 100 de reguli conform cărora astrologia europeană este fundamentată. Și nu în ultimul rând, imediat ce a ajuns la ei, astrologia romanilor reprezenta un punct forte conform căruia marii regi își conduceau regatul, chiar împăratul Tiberius avea propriul horoscop după care se ghida zilnic și astfel lua cele mai importante decizii.
La începuturile sale, astrologia europeană a încercat să caute explicația diverselor fenomene și a esenței lor, acestea fiind pure, divinitorii, însă în cele din urmă experții au produs anumite legături, fie sau nu de origine matematică, între cosmos, univers și tot ceea ce se întâmpla pe pământ. Concluzia a fost comună cu a celorlalte culte și tipuri de astrologii, deci astrele influențează destinul uman, evident influențându-se între ele. Reușind astfel să inhibe destinul oamenilor, ori să-l intensifice.
Poziția astrelor pe cer, care lua uneori forma unui chip uman, a unui animal ori a unui obiect, a dus la crearea zodiacului, acesta fiind finalmente cercul de pe cer care are în total 12 constelații, pe care în cursul unui an Soarele trebuie să le parcurgă, cercul fiind împărțit în 12 părți, fiecare având câte un semn zodiacal, căruia îi corespunde câte o constelație.
Astfel avem: Zodia Berbecului, Zodia Taurului, Zodia Gemenilor, Zodia Racului, Zodia Leului, Zodia Fecioarei, Zodia Balanței, Zodia Scorpionului, Zodia Săgetătorului, Zodia Capricornului, Zodia Vărsătorului, Zodia Peștilor, deci binecunoscutul zodiac european, Semnele zodiacului se vor calcula în sens opus acelor de ceasornic, iar anul astrologic va începe la data de 21 martie, moment în care are loc și binecunoscutul echinocțiu de primăvară.
Grecul Strabon, cel considerat părintele geografiei, a arătat că astrologii de origine babiloniană au făcut cele mai exacte calcule, pentru a determina în cele din urmă acest horoscop. Ei au stabilit planul elipticii, au ales puncte fixe, determinând astfel mișcarea Soarelui. În Mesopotamia, astrologia europeană era foarte prețuită, deși unii filosofi romani, cât și greci, o luau în derâdere, aceștia spunând în unele scrieri că astrologia, asociată ca fiind știința Caldeenilor, este doar „un gen de păcăleală și de înșelătorie, inventat doar de scamatori”.
În plus, după spusele lui Procopiu, un istoric bizantin, reiese că împăratul bizantin Justinian a condus o adevărată politică repressivă împotriva astrologiei europene și împotriva astrologilor. Creștinismul, de asemenea, a combătut această știință la începuturile sale, însă fără să apeleze la contestarea ei, au început să acuze practicanții de puteri necurate, în nici un caz de impostură.
Astrologia, de-a lungul secolelor, a avut un impact semnificativ asupra gândirii și culturii europene. Numeroase personalități, de la regi la artiști, au consultat astrologii sau s-au lăsat influențați de predicțiile astrale. În special în perioadele de tulburări sau incertitudini, astrologia a oferit speranță și claritate multora.
România, având o poziție geografică unică la intersecția dintre Est și Vest, a fost influențată de diverse curente astrologice, fuzionând tradițiile cu propriile credințe și ritualuri. Această mixtură a creat o formă distinctă și fascinantă de astrologie românească.
