Acasă Articole Sfântul Andrei, 30 noiembrie: busuiocul de sub pernă și visul ursitului

Sfântul Andrei, 30 noiembrie: busuiocul de sub pernă și visul ursitului

0

În România, pe 30 noiembrie, este Sfântul Andrei. Această sărbătoare este cunoscută și cu numele de SântAndrei sau Andrei-cap-de-iarnă. În țara noastră, sărbătoarea se îmbină cu tradiția populară. Pentru români, Sfântul Apostol Andrei este considerat „Cel Dintâi Chemat” deoarece el a fost primul care a răspuns chemării lui Iisus Hristos la apostolat. Numele de Andrei înseamnă viteaz și bărbătesc.

Această sărbătoare este un eveniment spiritual important și o oportunitate de a transmite din generație în generație anumite obiceiuri și tradiții populare. Printre acestea se află: punerea busuiocului sub pernă și visul ursitului.

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie este considerată și noaptea strigoilor. În folclor se spune că, în noaptea asta, strigoii umblă pe pământ, iar oamenii trebuie să se protejeze împotriva lor cu arme precum: cruci și legături de usturoi. În această noapte, oamenii nu mătură deloc casa și nu aruncă gunoiul, ei țin casa închisă complet, ca și cum ar fi o cetate.

În mod tradițional, această sărbătoare marchează începutul iernii. Acum cei de la sate planifică semănatul și îngrijirea animalelor în sezonul rece. Credincioșii de la sate merg la biserică de Sfântul Andrei și dau de pomană mâncare și dulciuri, de sufletul celor adormiți. Ei se roagă pentru sănătate, protecție și bunăstare, iar copiii lor învață valoarea credinței și a tradiției.

Punerea busuiocului sub pernă – Noaptea în care fetele își făceau de ursită

În Ajunul Sfântului Andrei există tradiția de a pune un fir de busuioc sub pernă pentru aflarea ursitului. Această tradiție este foarte veche, se păstrează din străbuni și se transmite din generație în generație. Conform ei, fetele nemăritate trebuie să-și pună busuioc sub pernă, înainte de a se culca și să se roage pentru a-și visa ursitul.

În această seară, prin satele din Bucovina, fetele puneau sub pernă 41 de spice de grâu, iar apoi se rugau să-și vadă ursitul în vis, în timpul somnului.

Gardul și aflarea ursitului

În anumite regiuni din țara noastră, există credința ca fiecare fată nemăritată să meargă cu ochii închiși spre gardul casei și să pună mâna pe un par, apoi să numere 9 pari din gard, iar pe ultimul să-l lege cu o ață roșie. A doua zi, fata se uita la acel par și îl analiza:

  • Dacă parul era neted și curat, asta însemna că ursitul era tânăr și sărac
  • Dacă parul era gros la scoarță, atunci mirele era bogat
  • Dacă parul era putred sau cioturos, atunci ursitul era bătrân și sărac
  • Dacă parul era gros și cu crengi, atunci ursitul era un văduv care avea și copii.

Există regiuni în care se păstrează un obicei numit făcutul cu ulcica. Asta presupunea ca o fată care este nemăritată să stea singură la gura sobei în noaptea de Sfântul Andrei, să țină un vas de lut nou în mâinile sale și să ardă în vas trei cărbuni. Ea trebuie să rostească o rugăciune și să rotească vasul pentru a atrage asupra ei atenția ursitului dorit.

Un obicei la sate este și ghicitul într-un pahar cu apă, în care fata punea o verighetă sfințită de preot și în mijlocul căreia putea să-i apară chipul ursitului.

Femeile întorceau toate oalele cu gura în jos

În Ajunul Sfântului Andrei, femeile de la sate, mari și grase, ieșeau în uliți și își chemau copiii cu glasuri ascuțite, pentru a-i determina să vină mai repede spre casă. Ele obișnuiau acum să deretice prin casă, întorceau cu gura în jos fiecare oală, strachină, cană, ibric, ulcică și ce mai aveau la vedere. De asemenea, ele făceau cruce cu un cățel de usturoi pe ferestre, stâlpii hornului, clanța ușii, pentru a alunga strigoii care puteau să vină în acea noapte. Gospodarii ungeau cu usturoi și boii și vacile la coarne în grajduri. În plus, toți cei din familie mâncau în Ajun preparate culinare cu mămăligă, pâine și neapărat cu mujdei.

Femeile bătrâne povestesc deseori că strigoii nu intră în casele care sunt astfel protejate împotriva spiritelor rele. Strigoiul cere să-i deschidă cineva sau ceva. Se spune că ar putea să-i deschidă chiar un lucru (un ulcior) uitat cu gura în sus.

În Iași se povestește că un om a întors toatele oalele din casă cu gura în jos, dar a uitat opaițul să-l întoarcă în acea seară. Strigoiul s-a rugat de fiecare lucru să-i deschidă și astfel opaițul rămas cu gura în sus s-a dus și i-a deschis ușa. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, oamenii obișnuiesc de cu seară să spargă opaițul și astfel să-și protejeze casa de aceste spirite rele.

Oamenii strâng de cu seară toate uneltele, coasele, topoarele în magazii, ei nu le lasă pe afară pentru ca strigoii să nu le ia. Se spune că în această noapte, strigoii fură astfel de lucruri și se bat cu ele la răscruci de drumuri, pentru a-și alege un conducător, până la cântatul cocoșilor.

Turta de Andrei

În vremuri de demult, oamenii nu erau răi la suflet și astfel, ei își faceau prieteni îndată și se adunau seara, își mai muiau inimile c-oleacă de băutură, mai ales când afară era rece, iar apoi își spuneau păsurile. Conform tradiției și tinerii se distrau în acele vremuri. În noaptea de Sfântul Andrei, de pildă, fetele nemăritate și flăcăii făceau o petrecere, frământau o turtă simplă, numită turta de Andrei; ei prindeau turta de o coardă, iar apoi săreau coarda și încercau să o prindă cu gura.

Fetele făceau turte sărate

În data de 29 noiembrie, în Ajunul Sfântului Andrei, în părțile Galațiului exista obiceiul ca fetele să meargă la fântână și să aducă apă cu gura. Ele făceau fiecare câte o turtă din apă, sare și făină; măsurau cantitățile în mod egal, cu o coajă de nucă. Apoi rumeneau turta cu gust sărat, o mâncau și se culcau. Turta era foarte sărată și le provoca sete. Se spune că bărbatul care le aduce apă în vis, ca să-și potolească setea, era cel considerat ursit.

Colacul și usturoiul

Un alt obicei la sate era ca fiecare fată să pună un cățel de usturoi în mijlocul unui colac abia copt, pe care îl lăsa apoi la cald așa, timp de o săptămână, pe masă. Dacă în această perioadă, usturoiul încolțea, se spunea că anul următor va fi unul bun, cu noroc și fata respectivă se va mărita.

Păzitul usturoiului

La sate, fetele obișnuiau să se strângă într-o casă de gospodari, unde fiecare aducea câte o pâine, un fir de busuioc și trei căței de usturoi legați cu un fir roșu. Fetele puneau aceste lucruri și o sticlă de rachiu sub un ștergar roșu pe masă. Lângă ele aprindeau pe masă o lumânare mare, care ardea din Ajun și până în zori. Lângă masa cu aceste lucruri, stăteau pe scaune două bătrâne, de strajă, ca nimeni să nu fure din usturoi.

La această șezătoare veneau și flăcăii, lăutarii, pentru petrecere, astfel acolo oamenii glumeau, cântau, jucau până în zori. La miezul nopții, fetele așezau masa pentru a servi pe toată lumea cu diferite bucate. Unii flăcăi făceau glume și chiar încercau să fure din usturoi. Despre fata căreia i se fura un cățel de usturoi se spunea că în anul ce va urma, nu va avea noroc și deci nu se va mărita. Dimineața, despre fetele care arătau foarte obosite, se spunea că ele și-au păzit cu cea mai mare atenție usturoiul.

Semănatul grâului de Sfântul Andrei

În Ajunul zilei de Sfântul Andrei, oamenii din Muscel obișnuiau să pună boabe de grâu la încolțit la miezul nopții. Fiecare din cei ai casei, puneau semințele de grâu în apă, iar a doua zi le plantau în pământ, în propriul ghiveci. Grâul se lăsa la încolțit până în noaptea de Anul Nou, se uda zilnic cu puțină apă. În acea noapte, cel care avea grâul crescut mai înalt, mai bogat și mai frumos, acela avea parte de un an mai bun și mai îmbelșugat.

Descântecul sării

Oamenii de la sate descântă un drob de sare, iar apoi îl îngroapă în fața grajdului, în care țin animalele: boi, vaci, cai, capre. Ei lasă drobul așa până în primăvară, până la sărbătoarea de Sfântul Gheorghe, pentru a-și proteja animalele de farmece și spirite rele. De asemenea, ei pun în hrana și apa animalelor aghiazmă și un fir de busuioc, pentru a le feri de făcături sau blesteme.

În Oltenia, la sate, copiii obișnuiau cu ani în urmă să taie crenguțe din pomi fructiferi și să le pună în ulcioare cu apă. Până de Anul Nou ele înmugureau și chiar înfloreau și apoi copiii le luau și le foloseau când umblau cu sorcova la vecini, prin sate.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Exit mobile version