Conform tradiției populare, pe 30 noiembrie, în noaptea de Sfântul Andrei, se deschid porțile iadului, iar spiritele rele ies în lume și îi bântuie pe oameni. Pentru a se proteja de ele, românii folosesc usturoiul împotriva ființelor malefice care bântuie pe pământ.
Strigoii și lumea de dincolo în mitologia populară
De-a lungul anilor, în tradiția românească, această noapte a fost asociată cu momentul în care strigoii ies pe pământ, umblă și sub alte înfățișări, fiind numiți și pricolici sau pricorici, ori strigoi întrupați în animale. După unele credințe și superstiții, aceștia se întâlnesc la răscruci de drumuri, unde se luptă aprig pentru a-și alege un conducător. Strigoii pot fi și sub formă de ogari, șobolani, câini, pisici, lupi sau iezi.
În mitologia populară, există legende care explică faptul că strigoii au coadă acoperită cu păr. La unii, această coadă este mică, dar se întinde la căldură. Coada este o prelungire a capătului șirei spinării, care îi învie și le dă putere. Unora le crește coada lungă ca un bici. Dinții lor sunt mărunți, iar uneori mai mari din pricina sângelul pe care îl sug de la animale sau oameni. În loc de picioare, ei au copite de capră.
Strigoii sunt spirite ale morților care nu pleacă în lumea de dincolo după înmormântare, sau care nu pot face asta sau refuză să se mai întoarcă acolo. Printre cei bănuiți că au devenit strigoi se află: cei care au făcut multe păcate de moarte în viața lor și au murit nespovediți cu duhul rău în ei, oamenii care au avut o moarte cumplită (înjunghiați, împușcați, spânzurați, care au căzut morți așa subit din picioare). Mulți aseamănă strigoii cu niște stafii.
Legende despre strigoi și puterile lor
După multe legende și povestiri, ei devin foarte periculoși pentru cei vii, în sensul că pot lua viața rudelor apropiate, pot provoca traume, suferințe, boli, grindină sau secetă. Se spune că: un sat în care predomină seceta este un sat în care sunt strigoi.
După relele provocate și locul unde apar, ei pot fi: strigoi de apă, strigoi de uscat, strigoi de vite, strigoi de stupi, strigoi de ploi și strigoi de foc. Ei călătoresc pe pământ, prin văzduh și pe ape, scot sunete stridente înfiorătoare și merg călare pe coadă de mătură sau pe butoi. Unii spun că dracii poartă pe strigoi în spinare în aceste călătorii de noapte.
Strigoii se feresc de tămâie și dorm în afara caselor în care se tămâiază sau în care arde candela. Oamenii cred că strigoaicele alungă ploile de la sate.
După unele credințe, strigoii apar din cei care sar peste morți. La sate, se spune că strigoii, în noaptea de Sfântul Andrei, dansează pe la răspântiile drumurilor până la cântatul cocoșilor. Cele mai multe povestiri prezintă strigoii ca fiind cele mai periculoase duhuri pentru oameni, dar mai ales pentru rudele lor. Odată ce au ajuns pe pământ, aceștia pot face multe rele: sug sângele animalelor sălbatice sau domestice, beau laptele vacilor, mănâncă inimile oamenilor. Strigoii se hrănesc cu oameni și cu vite, deci cu ființe și animale. Ei sug sângele din inima rudelor, iar uneori le mănâncă rărunchii sau ficații. Altora le provoacă suferințe, boli, sângerări pe gură și nas, dureri ascuțite în corp, de nesuportat sau le trag sufletele pe fereastră.
Prin unele părți din țara noastră, oamenii spun că strigoii ies în nopțile foarte întunecate și joacă până în zori, iar apoi întră iar în pământ, iar pe mormintele în care au intrat nu mai lasă nicio urmă vizibilă. Un semn la sate, că peste noapte este posibil să iasă strigoii, este cântatul cocoșului seara sau noaptea. De asemenea, se crede că nopțile cu lună nouă sunt cele mai plăcute strigoilor. În plus, există credința că strigoii umblă pe pământ tot anul, în anumite nopți, de Sfântul Andrei, de Paște, de Sfântul Vasile, de Sfântul Gheorghe. În popor, se spune că strigoii ies oricând noaptea, dar la 9 zile după înmormântare, sau la 40 de zile, la 6 săptămâni, la 6 luni, la 3 ani sau la 7 ani de la moarte.
Moroi – noaptea în care aceste duhuri malefice cutreieră pământul
Denumirea de „moroi” apare îndeosebi în Oltenia, în părțile apusene ale Munteniei și în Ardeal. În Bucovina, moroiul este numit „pocitură rea”. Unii cred că moroiul se preface în lup și ogar. În popor se atribuie porecla de moroi unui țigan care deoache copiii.
În ceea ce privește seara de Sfântul Andrei, există credința populară că moroii își fac apariția noaptea și că sunt niște ființe malefice, precum strigoii. Moroii provin din pruncii morți nebotezați, care au fost uciși sau care au fost înmormântați de vii. De asemenea, ei pot apărea din morți neputreziți, care s-au sinucis sau care nu au avut o slujbă religioasă.
Moroiul este și denumirea unui duh rău care poate veni și în chip de fantomă, în noaptea de Sfântul Andrei și care poate cauza suferințe și pagube celor vii. Există și credința că în această noapte, moroii plâng pentru că nu au botezul făcut, pe care îl vor cu disperare.
Cum se feresc oamenii de strigoi și de alte duhuri rele?
Noaptea, strigoiul vine la fereastră și întreabă o dată sau de două ori „ai mâncat usturoi”, a treia însă nu mai poate striga. Dacă omul răspunde, atunci strigoiul îl muțește, iar dacă tace, atunci strigoiul pleacă în treaba sa și încearcă să facă același lucru pe la casele altor oameni care nu au mâncat usturoi. Oamenilor care răspund și ies afară, strigoiul le poate face rău. De aceea în această noapte este bine de stat în casă.
Când nu pot face niciun rău, atunci strigoiul fură bucatele sau roadele. Se spune că diavolii lor au niște broaște mari maro-cafenii, pe care le trimit în hambarele sau în șurile oamenilor la sate, unde ei țin grâul adunat. Broaștele își umplu gușile cu grâu și-l duc astfel la strigoi. Când numărul broaștelor este mare, atunci și pagubele sunt mari.
În mediu rural, nu doar casele sunt protejate de strigoi cu usturoi, ci și staulele, grajdurile, cotețele sau alte locuri în care se află animalele domestice. Oamenii cred că strigoii vânează și animalele oamenilor și astfel le fac pagubă mare acestora.
Una din răutățile strigoilor este să-i împiedice pe oameni să are pământul sau să folosească plugul. Ei pot fi foarte îndârjiți pe oameni când sunt supărați și chiar sunt neînduplecați și îi pot ataca în diferite moduri. Unii spun că ei pot stârni din senin un vânt puternic asupra oamenilor, încât să-i trântească la pământ.
Copiii sunt cei mai neajutorați în fața strigoilor, de aceea părinții lor au obiceiul în seara de Sfântul Andrei să zdrobească usturoi și cu el astfel să facă cruce pe membrele celor mici, la încheieturi. După ziua Sfântului Andrei, usturoiul folosit pentru protejarea gospodăriei este dus de creștini la biserică pentru a fi sfințit de preot. După aceea, usturoiul este pus în casă lângă icoana Sfântului Andrei și folosit ca leac pe parcursul anului următor. Usturoiul sfințit ajută la protejarea locuințelor de spiritele rele care bântuie pe afară.
Un alt obicei la sate este ca gospodarii să întoarcă toate vasele, oalele, ulcioarele și cănile din casă cu gura în jos. Ei cred că dacă nu fac asta, spiritele rele se ascund în ele. În ceea ce privește protecția animalelor, în mâncarea acestora, ei pun câțiva stropi de aghiazmă și busuioc sfințit. Asta se face mai ales în mediul rural, în Țara Moților din centrul Transilvaniei, în zona Pădurenilor din județul Hunedoara și multe alte zone ale României.
În seara de Sfântul Andrei, femeile care au vaci, le înconjoară cu mac, împrăștiind semințele în jurul animalelor după cum merge soarele. La vacile gestante, li se leagă la coadă o bucată de postav roșu, cu puțină sare, piper, grâu și tămâie. Oamenii obișnuiesc să alunge strigoii cu zgomote de bucium, să pună crengi de măceșe sau de rostopască la ferestrele și ușile caselor, să descântece cu crengi de boz, leuștean sau pelin. În alte zone se folosesc legături de iederă, spini, usturoi și alte lucruri contra strigoilor.
În Moldova și Bucovina, în această noapte de Sfântul Andrei, se face o petrecere, numită „noaptea strigoilor„. Pentru a fi feriți de acțiunea malefică a moroilor sau a strigoilor care puteau avea și înfățișarea unor animale, oamenii ungeau cu usturoi ferestrele, hornurile și ușile casei. De asemenea, ei își protejau și vițeii sau boii de atacul strigoilor, le lipeau pe cornul din dreapta o cruce de ceară.
O altă superstiție este aceea că, între lăsatul serii și miezul nopții de Sfântul Andrei, este un timp în care strigoii vii își părăsesc trupurile fără știrea lor, iar strigoii morți ies din sicrie pentru a-i face pe oameni să sufere. La sate, femeile tinere puneau 3 căpățâni de usturoi într-o covată, pentru a fi păzite de forțele malefice. Dimineața, tinerii ieșeau în curtea casei pentru a juca covata cu usturoi, în mijlocul horei. Apoi, ei împărțeau usturoiul și se întorceau cu veselie la casele lor.
În ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei, oamenii își protejează gospodăria și animalele în fața fiarelor de pădure și în fața duhurilor rele. Conform tradiției, toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară și ascunse în dulapuri, să nu poată fi găsite în ziua aceasta. În plus, muncile din bucătărie trebuie făcute seara, până să apară miezul nopții. De asemenea și părul se piaptănă doar în Ajun, pentru că pieptenele nu trebuie folosit de Sfântul Andrei.
Ielele – legende și superstiții românești în noaptea de Sfântul Andrei
În părțile Ardealului, se spune că ielele sunt sufletele de femei care au fost vrăjitoare când erau în viață. Acestea nu mai au odihnă nici pe pământ, nici în văzduh, se spune că Dumnezeu nu mai vrea să știe de dânsele.
În această noapte de Sfântul Andrei, ielele își fac apariția pe câmpuri, pe culmi sau prin pădurile seculare. Unii le consideră niște făpturi feminine supranaturale din mitologia românească. Ielele sunt considerate și fecioare zănatice, cu o mare forță de seducție, cu ochii sclipind ciudat de puteri magice. Ele ies la lumina lunii în locuri retrase, au obiceiul de a dansa în rochii albe și transparente având clopoței la picioare. În urma dansului, ringul din natură rămâne ars ca de foc.
Despre ele se spune că locuiesc în cete în aer, pe stânci singuratice la altitudini mari sau în munți. Un lucru important despre ele este că sunt rele și se răzbună atunci când sunt supărate, jignite sau văzute în timpul dansului; atunci ele pedepsesc pe omul respectiv pocindu-l, după ce în prealabil l-au adormit cu cântecul și cu vârtejul horei jucate în jurul lui de trei ori.
Vârcolacii în noaptea de Sfântul Andrei
În această noapte de Sfântul Andrei se spune că apar și alte ființe malefice sau demoni, numiți „vârcolaci„. În mitologia poporului nostru există credința că vârcolacul se hrănește la eclipsă cu luna și soarele. Această creatură ciudată are multiple reprezentări, de la animale reale la animale fantastice.
Vârcolacul este cu siguranță o reprezentare a răului, care poate proveni din copii nebotezați, din copii născuți cu anomalii sau din oameni care și-au ucis o rudă apropiată. În popor, se povestește că omul vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse sau într-o noapte cu lună plină, iar dacă atunci mușcă pe alt om, acesta se va transforma și el într-un vârcolac.
